Depresia este o tulburare psihică cu o frecvență în continuă creștere, ce poate să apară la orice persoană și la orice vârstă. Impactul său asupra vieții este foarte mare deoarece afectează persoana în domenii multiple de funcționare. Depresia înseamnă un dezechilibru emoțional profund, cu consecințe directe în plan personal și indirecte, asupra familiei, grupului social și domeniului profesional.
Cauzele acestei tulburări au fost îndelung investigate, dar încă nu există explicații certe. Ca în multe alte situații, se presupune că este vorba de un cumul de factori ce se intrică și concură la apariția manifestărilor depresive. Astfel, pe un fond de vulnerabilitate biologică acționează factori psihologici, ce țin de caracteristicile personalității individului, și factori de mediu. Aceștia pot fi reprezentați de evenimente de viață negative, stres de intensitate și durată variabile, uneori simple și aparent minore nemulțumiri și insatisfacții. În cele mai multe cazuri se poate identifica factorul trigger, care a reușit să declanșeze boala, dar aceasta nu se întâmplă mereu. Uneori toate lucrurile par a merge bine, și cu toate acestea se instalează, insidios, depresia. Fie că știm de unde vine, fie că apare “din senin”, urmările sunt la fel de grave.
Depresia e mai mult decât o simplă deprimare și mai mult decât o stare trecătoare de rău, mai mult decât o lipsă de chef ori poftă de viață care se poate depăși prin propria voință. Depresia nu e o slăbiciune. Ea este o suferință și o durere profundă, o tristețe care îmbracă sufletul săptămâni și luni de zile. Depresia preia controlul asupra corpului, gândurilor, emoțiilor, influențând atât starea fizică, cât și modul în care se vede lumea. Este o lentilă închisă la culoare, prin care e privită viață. Din cauza ei, mintea uită ce înseamnă bucuria și speranța și nu mai știe să simtă decât deznădejde, lipsă de încredere, descurajare. Lucrurile altădată plăcute și interesul pentru lumea din jur își pierd importanța, consecința fiind retragerea în sine, izolarea socială, evitarea sau ruperea legăturilor cu colegii, prietenii și uneori familia. Imaginea de sine și autostima se deteriorează simțitor, apar sentimente de vinovăție, neputință, abandon, blamare, inutilitate și lipsă de valoare. Gândurile sunt din ce în ce mai negre și mai pesimiste, ajungând până la idei autolitice, motivate, sub presiunea bolii, de incapacitatea de a mai suporta imensa tristețe și de a fi o povară pentru cei din jur. Sinuciderea reprezintă o complicație de temut a acestei tulburări.
În plan somatic, depresia poate aduce o serie întreagă de simptome: dureri de cap, modificarea menstrelor, artralgii, amețeli, disconfort gastric, diaree sau constipație, parestezii (înțepături, furnicături) la nivelul extremităților, sensibilitate la stimuli (luminoși, acustici) ș.a.
Tulburările de somn sunt printre cele mai frecvente și se manifestă prin somn superficial, cu dese întreruperi, coșmaruri, insomnie sau somnolență. Caracterisc apare insomnia terminală, cu trezire cu câteva ore mai devreme decât de obicei, cu o stare accentuată de rău matinal: oboseală, teamă, îngrijorare, ce se ameliorează ușor spre seară, fără însă a dispărea complet. Scăderea apetitului alimentar este de asemenea frecventă, cu pierdere ponderală secundară, uneori îngrijorătoare. Mai pot să apară descreșteri ale libidoului, cu pierderea interesului pentru activitatea sexuală.
Întreg organismul e epuizat, există o oboseală inexplicabilă, activitățile simple, cotidiene necesită o concentrare și un efort foarte mare. Greutatea în luarea deciziilor, dificultățile de concentrare și de memorare a unor informații obișnuite, încetinirea ritmului gândurilor, lentoarea vorbirii, pauzele lungi în conversații, lipsa de modulație a tonului vocii sunt alte semne de depresie.
Relativ frecvent se asociază anxietatea, sentimentul de teamă fără motiv, îngrijorări disproporționate pentru fapte de mică importanță, nervozitate, iritabilitate, neliniște, labilitate emoțională și incontrolabile momente de plâns nemotivat sau insuficient motivat.
Fără un tratament adecvat, simptomele depresive pot dura săptămâni și luni întregi.
Spre deosebire de alte afecțiuni psihice, depresia are un prognostic bun atunci când e diagnosticată și tratată corespunzător. Principala modalitate de intervenție este cea farmacologică, în prezent existând suficiente opțiuni medicamentoase. Cu toate acestea, medicamentul antidepresiv ideal nu există, de aceea e important de știut că:
– există o mare variabilitate de răspuns la medicația antidepresivă, în funcție de caracteristicile fiecărei persoane, care nu poate fi determinată anticipat
– medicația antidepresivă nu dă rezultate pe loc, uneori fiind necesare chiar și 1-2 luni înainte de instalarea efectelor pozitive (uzual, primele semne de ameliorare apar la 1-2 săptămâni de la debutul administrării)
– pot să apară, ca la orice alt medicament, reacții adverse; acestea sunt de obicei moderate și dispar în câteva zile de la primele administrări
– un episod unic de depresie se tratează 4-6 luni după recuperare; al doilea episod necesită până la 1 an de tratament
– medicamentele trebuie administrate în doză terapeutică (fără atingerea acestei doze, medicația e ineficientă)
– la decizia de oprire a tratamentului, aceasta se face prin scăderea gradată a dozelor, pentu a evita apariția simptomelor de discontinuitate (acestea apar uneori și la omiterea unei singure doze)
– medicamentele antidepresive: 1. sunt eficiente; 2. nu sunt adictive; 3. nu își pierd eficiența în timp; 4. nu cauzează efecte negative nici dacă sunt administrate perioade lungi de timp.
În paralel cu tratamentul farmacologic, se dovedește a fi utilă terapia psihologică. Aceasta poate avea uneori doar rol suportiv, însă de multe ori ajută la reconstruirea unei imagini pozitive, la identificarea zonelor personale de conflict, la dezvoltarea unor strategii mai eficiente de coping, la a redescoperi tot ce s-a uitat sau s-a pierdut în urma unei astfel de tulburări.
Bibliografie
1. American Psychiatry Association – Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, DSM-IV-TR, Asociația Psihiatrilor Liberi din România, 2003
2. David Taylor, Carol Paton, Robert Kerwin – Ghid de terapeutică psihiatrică, ed. a șaptea, 2007
