Consilierea și psihoterapia se includ în ceea ce putem numi terapie psihologică sau, altfel spus, terapie prin cuvinte. Deși, de obicei, se recurge la aceste modalități de intervenție psihologică în momentul confruntării cu o situație ce determină disconfort în plan psihic/psihologic, sunt și situații în care cererea de a intra într-un proces de terapie e afirmată expres, fără a avea o motivație exterioară conștientizată.
Între rolurile terapiei psihologice sunt:
1) Încercarea de a identifica anumite cauze și a înțelege ce s-a întâmplat de s-a ajuns în acel punct de impas;
2) Acordarea/primirea de suport în criză și în depășirea ei;
3) Căutarea de strategii și mijloace optime pentru a merge mai departe, cu cât mai puține repercusiuni pe termen lung. Câte și în ce mod aceste obiective se ating depinde de foarte mulți factori.
În general, facem referire la consiliere atunci când suportul psihologic se acordă pentru situații concrete de viață, pentru perioade cu distres emoțional declanșate sau/și întreținute de probleme specifice, pentru depășirea lor cu un minim de consecințe negative. De asemenea, consilierea înseamnă psihoeducație, tehnici, modificări la nivel comportamental pentru îmbunătățirea relaționării sociale/ familiale/profesionale, centraându-se pe prezent și viitor, creștere și educație, dezvoltarea capacităților de adaptare și decizie.
Psihoterapia este un demers de lungă durată, în care se produc schimbări pozitive profunde, focusul fiind pe restructurare, echilibrarea imaginii de sine și identității. După parcurgerea unui astfel de proces, apare o reală metamorfoză interioară ce înseamnă creștere, maturizare psihologică, dezvoltare personală și un nivel al autocunoașterii ce schimbă benefic și radical semnificațiile vieții.