Aș vrea să fi fost posibil ca cineva, acolo sus, să fi putut înregistra ceea ce am simțit eu în zilele de Crăciun. Aș fi descărcat filmulețul, v-aș fi rugat să îl vedeți și v-aș fi spus: “tot ce va doresc e să vă simțiți mereu cum m-am simțit eu în aceste zile de sărbătoare!”. Dar pentru că nu am filmuleț, voi încerca să vă povestesc.
De Crăciun am fost acasă. În primul rând, în seara de Ajun am fost acasă în Cluj. Cu brăduț, cu cadouri – împachetate, despachetate, cu copii (cu cei mai mari :)), cu colind, cu oameni ce m-au primit cu drag în casă și la masa lor pe înserat.
Am fost apoi pe drum. Am traversat țara prin soare, ascultând muzică de suflet, zâmbind, împărtășind extazul oferit de cerul senin, de un petec de zăpadă, de copaci brumați, de un câmp cu brândușe (…), de un pahar cu afinată, de sate dormind, de plăcuța pe care scria “Onești”.
Și am ajuns acasă. Oare cum să povestesc, când nu știu dacă există cuvinte?… Am dat și am primit bucurie, îmbrățișări, atât de mult cald și bine! Cum să descriu chipurile părinților mei când m-au văzut? Fără să conteze că am întârziat, fără să conteze la cine am venit prima dată, fără să conteze că nu puteam sta mult, fără să conteze că s-au îngrijorat din cauza mea anul acesta, fără să conteze că nu le-am adus cadouri scumpe. Simpla mea prezență le-a inundat chipurile de fericire, iar în brațele lor am regăsit pacea, liniștea și iubirea profundă dintotdeauna. Cum să descriu veselia puiului meu mic, ce mă aștepta la bunici (fără să știe că mă așteaptă la cei 2 ani ai lui) când am intrat în casă? Cum să descriu starea de bine ce m-a copleșit văzând asta? Cum să descriu senzația pe care am trăit-o în fața fiecărei uși ce mi s-a deschis, în fața fiecărui om ce m-a întâmpinat, primindu-mă în casa îmbrăcată de sărbătoare – pe mine cu tot ce sunt și tot ce am, cu viața mea veche și viața mea nouă. Am dat și am primit dragoste, acceptare, dor de copilărie, nostalgie după oameni care nu mai sunt. Am stat ore în șir la mese pline și pahare de vin, depănând amintiri, povestind despre viață, făcând planuri. Mai glumind, mai întristându-ne, mai devenind serioși, mai râzând cu lacrimi. Am fost fericită acolo, în Moldova mea, unde îmi sunt rădăcinile și trecutul, cu toți cei care mă iubesc fără limite și condiții de când sunt pe lume. Am fost fericită acolo, lângă părinți și rude. Am fost fericită acolo, lângă copiii mei. Am fost fericită acolo, ținută de mână de omul cu care îmi construiesc vise și le voi transforma în realitate.
Vreau ca tot ceea ce am trăit de Crăciun să fie însuși sufletul meu, să păstrez la nesfârșit sentimentul de acasă. Îmi dă forță, încredere în mine și în viață, sănătate interioară. Și trăind așa, nu există vis pe care să nu îl pot îndeplini! Trăind așa, viața mea nu poate fi decât frumoasă și împlinită!
Doresc să vă fie mereu așa cum mi-a fost mie în aceste zile de sărbătoare!
