VIATA E UN DESEN - CREIONAT DE ACTIUNI SI GANDURI, COLORAT DE EMOTII
Calea Dorobantilor 14-16 (Cluj City Center) Cluj-Napoca
Telefon
0745 585458
Luni - Vineri
10.00-18.00
Close
Calea Dorobantilor 14-16 (Cluj City Center) Cluj-Napoca
Telefon
0745 585458
loredana.suatean@psihiatrie-psihologie.ro
Luni - Vineri
10.00-18.00

Copil vs. Medic… Vorbim de anxietate?

Cum ajunge un copil să manifeste anxietate? Primul răspuns va fi probabil acela că el învață din experiență să se teamă de anumiți stimuli. Este complet adevărat. Pe lângă această variantă, există alternativa în care persoana la care copilul se raportează încă din primele luni de viață învață prin reacțiile sale pe copil că unele situații sau obiecte sunt periculoase. Să luăm exemplul unei mame care se teme de câini. Ea va manifesta distres și comportamente de frică intensă atunci când se va afla în preajma unui câine. Copilul care o însoțește și care se raportează 100% la reacțiile sale pentru învățarea mediului va învăța că acel stimul reprezintă un pericol. Prin urmare, dacă nu va avea șansa să verifice teama, copilul va ști până la maturitate că un câine (orice câine) reprezintă un stimul cu potențial ridicat de pericol.

Dacă ar fi să extrapolăm exemplul cu fobia de câini, am înțelege de ce reacțiile părintelui sau a persoanei care reprezintă un model de comportament pentru copil sunt cruciale pentru ceea ce învată el despre mediu. Este normal să manifestăm temeri. Nu cere nimeni părintelui să fie Superman, respectiv Superwoman. Este adaptativ să arătăm că ne temem și că există evenimente sau obiecte față de care suntem vulnerabili.

Ca să evităm învățarea unei fobii de către copii este nevoie să conștientizăm și să gestionăm propriile temeri exagerate față de stimuli care în realitate nu reprezintă un pericol. Copiii înregistrează orice mesaj din partea părintelui ca un etalon. El se raportează la reacția tatălui care merge la medic atunci când, la rândul său va fi nevoie să meargă acolo. Copilul va învăța că spitalul este un loc care provoacă suferință, tatăl lui a suferit atunci când a fost acolo, prin urmare, el va avea de suferit. Explicăm prin analogia acesta crizele de plâns sau, în cel mai bun caz ezitările cu ochii înlăcrimați atunci când vine vorba despre controlul medical?

Se întâmplă să „amenintăm” copiii cu mersul la doctor atunci când fac ceva ce ne nemultumește? Atunci s-ar putea să întâmpinăm o problemă serioasă atunci când va trebui într-adevăr să vizităm medicul.

Ce ne facem atunci când este nevoie să mergem la medic pentru un control de rutină sau pentru o carie? Cum gestionăm situațiile în care copilul refuză să treacă pragul medicului pentru un vaccin necesar? Cum vom ajuta un copil să doarmă cu o noapte înainte de a merge la medic sau să mănânce cu o zi înainte? Vom înțelege teama intensă pe care o manifestă? Vom înțelege că îi este normal să îi fie frică de ceva ce și părintelui/fratelui mai mare/colegilor de clasa le e frică? Vom înțelege că este normal ca un copil pedepsit cu mersul la doctor să fie îngrozit de vizita respectivă?

Pentru că din păcate vizitele la medic nu pot fi evitate întotdeauna, părinților le-ar folosi niște unelte pe care le pot aplica atunci când se confruntă cu situațiile acestea.
Nu anunțați o pedeapsă care se referă la ceva ce nu s-ar fi întâmplat oricum niciodată! Câți dintre medici fac injecții copiilor pentru că au făcut o prostioară? Chiar dacă e posibil ca replica să vă ajute pe moment, în perspectiva nevoii de a vizita medicul, veți regreta alegerea. Nu obțineți decât să puneți copilul în alertă, iar el va acționa în consecință.

Începți prin a modifica reacția voastră vis-a-vis de eveniment. Transmiteți copilului că a merge la medic este ceva normal, care se întâmplă fără ca el să fi greșit cu ceva. Explicați-i deschis motivul pentru care va merge la medic și descrieți experiența de care va avea parte. Pregătiți-l și pentru ceva ce știți că nu-i va placea. Surprizele neplăcute sunt acceptate mai greu…

Înțelegeți-i teama, mai ales dacă vă regăsiți în exemplele de mai sus. Decât să îi negați frica mai bine alegeți să i-o validați, să îi arătați că știți că îi este teama și că sunteți în totalitate alături de el.

Inhibați anxietatea proprie. Este cea mai bună metodă dacă vă temeți la rândul vostru de medic. Priviti-vă introspectiv și încercați să gestionați teama de medic pentru că în situația acesta ea nu ajuta pe niciunul dintre voi. Copiii sunt cei mai fini observatori ai expesiilor adulților. Dacă lasați să vă trădeze teama, lupta este pierdută.

Încurajați copilul și încercați să îi distrageți atenția de la stimulii neplăcuți. Căutați activități sau joculețe care să îi distragă atenția de la ceva ce s-ar putea să îl sperie.

Faceți echipa cu medicul! Există și medici care nu îngrozesc copiii. Ei pot gestiona mai bine decât mulți dintre noi temerile copiilor.

Succes!

Oana Rusu – Psiholog Clinician / Psihoterapeut . Emotion – Medical & Psychological Center