VIATA E UN DESEN - CREIONAT DE ACTIUNI SI GANDURI, COLORAT DE EMOTII
Calea Dorobantilor 14-16 (Cluj City Center) Cluj-Napoca
Telefon
0745 585458
Luni - Vineri
10.00-18.00
Close
Calea Dorobantilor 14-16 (Cluj City Center) Cluj-Napoca
Telefon
0745 585458
loredana.suatean@psihiatrie-psihologie.ro
Luni - Vineri
10.00-18.00

Dependenta

Fiecare formă de dependență este rea, indiferent dacă se referă la narcoticealcool, morfină sau idealism.” Carl Jung

Ce este dependenţa?

În ultima perioadă auzim tot mai frecvent cuvântul dependenţă, fiind de asemenea un subiect tot mai abordat în mass-media și tot mai prezent în practica clinică. Acest lucru reprezintă o consecinţă atât a creşterii prevalenţei dependenţelor, cât şi creşterii diferitelor tipuri de dependenţe. În acelaşi timp, conştientizarea efectelor negative a dependenţei de orice natură, s-a reflectat în atenţia acordată acestui domeniu.

O conceptualizare generală a dependenţei presupune faptul că aceasta este un proces prin care un comportament, care are atât funcţia de a produce plăcere cât și funcţia de a reduce un disconfort, este angajat într-un model caracterizat prin eșecul recurent de a controla comportamentul respectiv și continuarea realizării acestuia în ciuda consecințelor negative semnificative (Goodman, 1990).

Dacă iniţial dependenţa se referea şi era asociată doar cu consumul de substanţe (alcool sau alte substante nocive organismului precum narcotice, halucinogene, antidepresive, denumite ca fiind droguri), în abordările curente sunt intergrate şi diferite tipuri de dependenţe de comportament (jocurile de noroc, internetul, serviciul, telefonul mobil, sexul sau exerciţiile fizice) (Nordqvist, 2009).

Atunci când vorbim de dependenţă avem în vedere o serie de aspecte constitutive ale acesteia. Printre elementele de bază se numără: sentimentul diferit, preocupare în legătură cu comportamentul, pierderea controlului şi consecinţele negative.

În ceea ce priveşte obţinerea unui sentiment diferit, persoanele iniţiază comportamente cu potenţial de a dezvolta dependenţă fie pentru a reduce un disconfort, fie pentru a genera plăcere sau excitare. În cele mai multe cazuri, o dependență nu se dezvoltă peste noapte. În general, atunci când vorbim de dependenţă vorbim de un proces. Plecând de la obiectivul de a avea un sentiment diferit, la inițializarea “procesului de dependenta” motivele se află pe un continuum de la reducerea un simptome negative (durere, agitaţie, disconfort) la creşterea unor senzaţii şi sentimente pozitive (plăcere, excitare, apreciere).  Odată ce un comportament este încercat, iar acesta diminuează sau elimină disconfortul resimţit procesul de dependenţă începe să se desfășoare. În acelaşi timp, comportamentele care sunt percepute ca fiind generatoare de plăcere, eventual cu efecte care apar destul de repede, se doresc a fi repetate, iniţiând procesul de dependenţă. În acest sens orice comportament care prin realizarea lui duce la reducerea disconfotului sau creşterea plăcerii poate fi un potenţial obiect al dependenţei, nu doar comportamentele care au o valenţă extremă. Altfel spus în cazul dependenţei, fie că este vorba de consumarea unor substanţe sau de angajarea în diferite activităţi, ambele producând plăcere, atunci când acestea devin compulsive şi interferează cu responsabilităţile din viaţa de zi cu zi, cu relaţiile familiale sau sociale, şi nu în ultimul rând cu sănătatea fizică şi psihică sunt considerate a fi disfuncţionale.

Un al doilea aspect al dependenței se referă la preocuparea faţă de comportament. În această categorie se încadrează dorinţa intensă sau compulsia de a realiza un comportament, timpul excesiv petrecut pentru a planifica și realiza comportamentul, eventual şi pentru a se recupera ca urmare a efectelor sale (de exemplu, de la “mahmureală”), acordând astfel mai puţin timp pentru alte activități. Având în vedere faptul că dependența se “revarsă” în mai multe dimensiuni ale vieții de zi cu zi acest aspect poate fi etichetat în general cu conceptul de “preocupare”. De exemplu, o persoană care fumează două pachete de ţigări pe zi poate raporta faptul că se gândeşte adesea la fumat (mai ales atunci când fumatul este restricționat sau în anumite momente ale zilei, atunci când este cel mai probabil să fumeze), poate investi o mare parte din bani pentru a continua să cumpere țigări și poate raporta disconfort la încetarea pentru mai mult de câteva ore a consumului de ţigări.

Toleranța și abstinenţa sunt cele două criterii ale dependenței fiziologice şi pot fi, de asemenea, considerate ca aspecte ale unui concept mai general de preocupare. Toleranța se referă la necesitatea de a se angaja într-un comportament la un nivel relativ mai mare decât în trecut pentru a atinge nivelurile anterioare ale efectelor. Toleranţa implică adaptarea organismului la prezenţa unei substanţe, eliminând astfel efectul iniţial al acesteia şi conducând la creşterea cantităţii respectivei substanţe cu scopul de a obţine efectul iniţial. Abstinenţa reprezintă o modificare dezadaptativă de comportament, cu corelate fiziologice şi cognitive, care survine în momentul în care cantitatea consumată s-a diminuat sau la întreruperea bruscă a unui comportament de dependență, în cazul unor persoane care au menţinut un uz prelungit de cantităţi mari de substanţă. După dezvoltarea simptomelor neplăcute de abstinenţă, este posibil ca persoana să ia substanţa pentru a-şi uşura simptomele sau pentru a le evita, făcând de regulă uz de substanţă toată ziua, începând curând după deşteptare. Conform Manualului de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, ediţia a patra, revizuită (DSM-IV-TR), în cazul în care dependenţa fiziologică nu este prezentă, neexistând toleranţă sau abstinenţă, dependenţa este caracterizată de consumul sau de angajarea compulsivă.

Printre elementele definitorii ale dependenţei se numără pierderea controlului. Persoanele cu dependenţă pot să nu fie conştiente de faptul că nu au control asupra comportamentului sau că prin acţiunile lor determină probleme atât pentru ei cât şi pentru cei din jurul lor. Cu toţii am văzut sau auzit de cazuri în care o persoană alcoolică susţine că nu are nici o problemă şi că poate decide când să se oprească din consumul de alcool, în realitate lucrurile fiind diferite sau de consumatori de tutun care spun că nu au o dependenţă şi că fumează doar din plăcere. Ei bine, acest lucru este tocmai o consecinţă a faptului că nu sunt conştienţi de pierderea controlului privind propriul comportament. Impulsivitatea este un alt descriptor care a fost folosit pentru a indica pierderea controlului în legătură cu dependenţa. Acest aspect se referă la angajarea spontană în comportamentul de dependenţă, fiind susţinut de perturbări la nivelul funcţiilor executive de inhibare ca urmare a recompenselor asociate cu dependenţa. Persoanele dependente manifestă emoţii precum euforia ca urmare a unei cantităţi mari de dopamină eliberată (neurotransmiţător responsabil cu transmiterea semnalelor de plăcere), iar creierul memorează aceste emoţii. Astfel, apare o dorinţă puternică care motivează persoana să consume anumite substanţe sau să realizeze diferite activităţi, cu scopul de a resimţi din nou acele emoţii.

Consecințele negative reprezintă un alt aspect constitutiv al dependenţei. În general, la un moment dat, consecințele negative tind să apară ca urmare a angajării într-un comportament de dependență (de exemplu, disconfort fizic, dezaprobare socială, pierderi financiare sau stimă de sine scăzută). Continuarea de a se angaja într-un comportament  după ce au survenit consecințele negative este de cele mai multe ori un criteriu al dependenței. Oprirea comportamentului devine dificilă din mai multe motive, inclusiv prin influența cognitivă. Astfel, gratificarea imediată ca urmare a comportamentului adictiv are o valenţă mai puternică în raport cu efectele sale adverse care sunt întârziate (Sussman şi Sussman, 2011).

Atunci când ne referim la consecinţe negative acestea sunt extrem de variate, de la consecinţe juridice, la dificulăţi în a îndeplini diverse roluri, efecte negative asupra propriei sănătăţi sau asupra celorlaţi sau instabilitate financiară. În multe cazuri dependenţa se asociază cu sentimente de ruşine, vină, de neajutorare sau eşec personal, anxietatea şi depresia fiind în stânsă legătură cu acestea.

Astfel, chiar dacă tindem să ne gândim la alcool, tutun sau droguri atunci când auzim cuvântul dependenţă trebuie să fim conştienţi de faptul că dependenţa nu este asociată doar cu substanţele pe care le consumăm şi care sunt negative per se. De asemenea, obiectul dependenţei poate fi aparent inofensiv, precum ciocolata sau alimentaţia, mai mult decât atât obiectul poate fi iniţial sanogen, spre exemplu exerciţiile fizice. Aceste obiecte ale dependenţei nu sunt negative per se, dar în momentul în care sunt considerate dependenţe consecinţele acestora sunt indiscutabil negative, confirmând proverbul “Ce-i prea mult strică”.

Prin urmare, chiar dacă obiectul dependenţei a fost iniţial sanogen nu putem vorbi de dependenţe pozitive sau utile, acest aspect fiind conturat încă din definiţia dependenţei.

De ce apare dependenţa?

Nu există anumite cauze certe pentru declanşarea dependenţelor în afară de utilizarea unei substanțe sau realizarea unei activităţi și nu există nici o modalitate de a prezice cine va deveni dependent şi cine nu. Orice activitate care este placută reprezintă un potenţial obiect al dependenţei, fiind însă nevoie de un context care să favorizeze acest lucru.

Toate viciile au un impact asupra circuitelor neuronale ale creierului, inclusiv cele legate de recompensă, motivație sau de memorie (Sdrulla şi colab., 2015). Din punct de vedere neurobiologic, dependenţele se asociază cu centrii de plăcere ai creierului şi cu neurotransmiţătorul numit dopamină. Astfel, nevoia de a utiliza substanţe sau de a realiza activităţi care declanşează aceste semnale de placere poate fi rezultatul unui deficit de dopamină.

Dependenţele apar ca urmare a interacţiunii dintre o serie de factori fiziologici, psihologici, emoţionali, respectiv circumstanţiali şi care variază de la un caz la altul. Cercetările au identificat o serie de factori de risc în dezvoltarea dependenţelor. Aceşti factori de risc sunt încadraţi în factori biologici, de mediu şi de dezvoltare.

Factorii biologici- unele persoane pot prezenta vulnerabilitate genetică pentru dezvoltarea dependenţelor. În plus, genul, etnia sau prezența altor tulburari psihice pot influenţa riscul pentru abuzul de substanţe şi alte dependenţe.

Factorii de mediu-mediul presupune diferite influenţe, de la familie și prieteni, la statutul socio-economic sau calitatea vieții, în general. Factori cum ar fi presiunea grupului, abuzul fizic și sexual, stresul, și factorii parentali pot influența foarte mult apariția consumului de substanţe sau dezvoltarea altor dependenţe.

Factorii de dezvoltare-factorii genetici şi de mediu interacţionează cu stadiile de dezvoltare critice. Tocmai de aceea adolescenţii sunt cei mai predispuşi în a dezvolta diferite dependenţe. Deoarece zonele din creierul lor, care guvernează procesul de luare a deciziilor, judecata și cele de auto-control sunt încă în curs de dezvoltare, adolescenții pot fi deosebit de susceptibili pentru angajarea în comportamente de risc care pot degenera în dependenţe.

Astfel, rezumând, printre factorii de risc se numără: vulnerabilitatea genetică, utilizarea precoce a drogurilor , prezenţa unor tulburări mentale, mediu social sau anumite traume.

Cum tratăm dependenţa?

Dependenta este o condiţie tratabilă. Prima fază a tratamentului presupune retragerea substanţei sau încetarea activităţii care face obiectul dependenţei. Ca urmare a eliminării obiectului dependenţei pot apărea o serie de efecte atât fizice cât şi psihologice, inclusiv simptome fizice precum greaţă şi vărsături, frisoane și transpirații, crampe musculare și dureri, insomnie, schimbări ale ritmului cardiac sau febră. Efectele emoţionale includ depresie, anxietate, iritabilitate și modificări ale dispoziției. Simptomele de sevraj durează de obicei de la trei la cinci zile. Astfel, în această etapă tratamentul se axează pe abordarea acestor efecte. Ulterior, tratamentul vizează aspectele cognitive, comportamentale, respectiv emoţionale ale dependenţei.

Pentru a maximiza intervenţia asupra dependenţei se recomandă utilizarea concomitentă a mai multor tipuri de terapie. Printre terapiile care şi-au dovedit eficienţa asupra dependenţei se numără:

Terapia farmacologică-utilizată în special pentru reducerea simptomelor sevrajului.

Terapia cognitiv-comportamentală -utilizată pentru a ajuta pacienţii să identifice, să evite sau să facă față situațiilor în care sunt susceptibili pentru consumul sau angajarea în obiectul dependenţei. Tehnica de intervievare motivaţională este adesea folosită pentru a reaminti persoanelor valorile pe care le au, fiind o modalitate de a evita consumul sau angajare în diferite comportamente disfuncţionale.

Terapia de familie -utilizată pentru a ajuta atât pacientul, cât şi pe ceilalţi membrii a familiei, pentru pregătirea acestora în vederea tolerării şi oferiri de suport pacientului, astfel încât funcționarea familiei să fie optimă şi propice pentru tratarea dependenţei.

Programe de reabilitare -utilizate cu scopul de a ajuta pacientul să se reintegreze, să redevină autonom şi să funcţioneze fără dependenţe.

Tipuri de dependenţe

Tipurile de dependenţe sunt diverse, printre cele mai frecvente fiind:

  • Dependenţa de activiţăţi-cumpărături, sport
  • Dependenţa de jocuri de noroc
  • Dependenţa de internet
  • Dependenţa de alcool
  • Dependenţa de tutun
  • Dependenţa de substanţe
  • Dependenţa de mancare
  • Dependenţa de sex
  • Dependenţa de pornografie

Dependenţa de pornografie

Accesibilitatea materialului pornografic explicit în mediul online a contribuit la dezvoltarea unei dependențe de material pornografic, dependenţa de pornografie fiind azi una dintre cele mai frecvente forme de dependenţă sexuală.

Dependenţa de pornografie reprezintă preocuparea problematică în legătură cu imaginile cu caracter sexual şi cauzează probleme semnificative în viaţa utilizatorului.

În general, sunt luate în considerare trei criterii principale, atunci când e vorba de diagnosticarea dependenței de pornografie:

Preocupare până la obsesie pentru conţinuturi cu caracter sexual. Dependenții de pornografie petrec de obicei cel puțin 11 de ore pe săptămână, în căutarea și vizionarea materialelor pornografice.

Pierderea controlului asupra utilizării pornografiei. Dependenții de pornografie încearcă adesea să renunțe sau să limiteze utilizarea pornografiei, dar fără succes.

Consecințe negative direct legate de utilizarea compulsivă a pornografiei. Dependenţa de pornografie este de multe ori asociată cu masturbarea compulsivă (Gilles, 2015). Printre cele mai evidente consecinţe negative ale dependenţei de pornografie sunt cele care se reflectă în viaţa intimă. Astfel, în primul rând utilizarea pornografiei erodează încrederea, favorizează tensiunile în cuplu şi apariţia frustrărilor. În al doilea rând pornografia nu este intimitate reală. De asemenea, pornografia creează așteptări nerealiste proiectate asupra partenerului şi comportamentului sexual, având ecou în satisfacţia sexuală a ambilor parteneri (Weiss, 2015).

În loc de concluzie

Dacă în trecut dependenţa era asociată cu lipsa moralităţii sau cu lipsa voinţei şi încă mai avem reminescenţe şi prin urmare încă mai există un nivel de stigmatizare a persoanelor cu dependenţe, azi ştim în mod cert că dependenţa de orice fel, este o boală, care pentru a fi tratată eficient necesită intervenţie din partea specialiştilor.

Să nu uităm că dependenţa nu se rezumă doar la alcool, droguri sau tutun, iar dacă avem semne de întrebare în privinţa unor comportamente pe care le realizăm noi sau cei din jurul nostru sau dacă am conştientizat că avem o dependenţă e important să începem să luăm măsuri sau să cerem sprijinul specialiştilor.

Bibliografie

America Psychiatric Association. (2000). Diagnostic and statistical manual of mental disorders fourth edition, text revision. Arlington: American Psychiatric Association;

Gilles, G. (2015).  How pornography distorts intimate relationshipsPorn Addiction Expert BlogsSex Addiction Expert Blogs;

Goodman, A. (1990). Addiction: definition and implications. British journal of addiction, 85(11), 1403-1408;

National Institute on Drug Abuse.Understanding Drug Abuse and Addiction Retrieved fromhttp://www.drugabuse.gov/publications/drugfacts/understanding-drug-abuse-addiction;

Nordqvist, C. (2009). All about addiction. Medical News Today;

Sdrulla, A. D., Chen, G., & Mauer, K. (2015). Definition and Demographics of Addiction. In Substance Abuse (pp. 1-15). Springer New York;

Sussman, S., & Sussman, A. N. (2011). Considering the definition of addiction. International journal of environmental research and public health, 8(10), 4025-4038

Weiss, R. (2015).Working step one for pornography addiction. Porn Addiction Expert Blogs, Recovery Expert Blogs.

Psiholog “emotion” – Crina Suvagau