VIATA E UN DESEN - CREIONAT DE ACTIUNI SI GANDURI, COLORAT DE EMOTII
Calea Dorobantilor 14-16 (Cluj City Center) Cluj-Napoca
Telefon
0745 585458
Luni - Vineri
10.00-18.00
Close
Calea Dorobantilor 14-16 (Cluj City Center) Cluj-Napoca
Telefon
0745 585458
loredana.suatean@psihiatrie-psihologie.ro
Luni - Vineri
10.00-18.00

Cand salvamarul se ineaca

Candva (nici nu mai stii daca s-a intamplat demult, sau mai recent, sau poate se intampla inca) inotai in ape tulburi. La inceput frumos si elegant, indreptandu-te spre tarmul pe care il vedeai limpede in fata ta. Dar s-a pornit furtuna, apa s-a involburat, nu mai reuseai sa ii faci fata. Ai inceput sa dai din maini din ce in ce mai haotic, sa iti pierzi energia, sa nu mai vezi limpede. Peste tot apa intunecata, vartejuri ce te trageau spre nicaieri. Ai continuat sa iti misti bratele si picioarele, sa faci eforturi disperate sa te mentii la suprafata. Speranta ca vei ajunge la mal se micsora cu fiecare incordare a muschilor…nici macar nu se mai vedea tarmul. Te invarteai parca in cerc, epuizat, gandindu-te cu frica in fiecare secunda ca nu mai poti, alternativa renuntarii la lupta (pe care habar nu aveai cu cine o duci – cu viata? cu destinul? cu altii? cu tine insuti?) licarind din ce in ce mai tare. Ai reusit sa strigi dupa ajutor, fara sa crezi ca cineva te poate auzi. …Si ceva s-a intamplat. Ai fost auzit. Cineva ti-a sprijinit corpul obosit, ti-a spus ca va fi bine si altele, pe care nu ti le mai amintesti. Ai mai gasit un strop de energie, ai ajuns la liman. Practic, nu te-a salvat nimeni, dar ai fost ajutat sa te salvezi.

Azi stai pe mal. Si mai inoti uneori. Apa e cand linistita, cand mai involburata, dar nu mai are rautatea aceea de atunci. Ii faci fata, te mai lupti cu ea, dar te simti stapan pe fortele tale si nu ti s-a mai intamplat sa scapi din vedere malul.

Stand acolo, pe malul tau, vezi ca marea incepe sa se agite. Undeva, nu prea departe, pare de-a dreptul turbata, desi valurile ajung relativ calme pana la tine. Undeva e furtuna. Si cineva e in apa. Chiar nu e departe de tine! Oscilezi intre a ramane linistit doar privind  spectacolul si a te ingrijora. Realizezi ca in apa e chiar cel care te-a salvat. “Nu se poate…Ce sa fac?…Eu nu stiu sa inot atat de bine…N-am salvat niciodata pe nimeni…Nu ma pricep…Daca ma pierd si ne soarbe apa pe amandoi?…Si totusi…E singur…inoata sau doar se zbate? Vreau sa-l ajut, dar cum? El e puternic, trebuie sa reuseasca singur. Cine sunt eu sa il pot ajuta? Daca ne soarbe apa pe amandoi? Dar…, dar… Ce sa fac? Nu e nimeni pe aici mai puternic decat mine? Nici un alt salvamar?” …Si gandurile alearga tot asa, nebune, in timp ce undeva, nu prea departe de tine, salvamarul isi pierde energia, isi pierde speranta si incepe sa se lase coplesit de alternativa renuntarii la lupta.

Ei, ce faci?

Inainte de a decide, nu uita urmatoarele:

  • esti mult mai puternic decat crezi, daca ai reusit sa iesi dintr-o incaierare cu apa (cu destinul, cu viata, cu tine, cu altii?) ce credeai ca poate sa-ti curme zilele;
  • tu, cel care azi esti pe mal, ai mult mai multa forta decat un om sleit de lupta cu vartejurile, chiar daca omul respectiv e insusi cel care ii salveaza pe ceilalti;
  • stii, desi poate nu esti constient de asta, toate sfaturile si incurajarile pe care le-ai primit in momente de cosmar, doar da-ti voie sa ti le amintesti si foloseste-le cu incredere;
  • cand ai ajuns la capatul puterilor, orice adiere de vant o resimti ca pe un uragan;
  • orice salvamar este, in fond, un om ce-si traverseaza si el furtunile;
  • CREDE! – in tine, in celalalt.

(Un salvamar e oricine alege/ stie/ vrea sa se arunce in apa pentru a te ajuta.)