VIATA E UN DESEN - CREIONAT DE ACTIUNI SI GANDURI, COLORAT DE EMOTII
Calea Dorobantilor 14-16 (Cluj City Center) Cluj-Napoca
Telefon
0745 585458
Luni - Vineri
10.00-18.00
Close
Calea Dorobantilor 14-16 (Cluj City Center) Cluj-Napoca
Telefon
0745 585458
loredana.suatean@psihiatrie-psihologie.ro
Luni - Vineri
10.00-18.00
In intreaga lume, speranta de viata este in crestere, aproximativ 10% din populatia generala avand peste 65 de ani.(1) Din perspectiva psihiatrica, aceasta inseamna cresterea implicita a patologiei neurodegenerative si totodata a tulburarilor afective.
Perioada de batranete aduce schimbari importante in modul in care individul se percepe pe sine si lumea din jur, schimbari ce apar pe intregul palier existential, de la regresia si fragilizarea biologica pana la cele ce privesc interactiunile profesionale, sociale si familiale.(2)
            Depresia varstnicilor nu difera semnificativ de depresia aparuta in alte etape ale vietii, cu toate acestea fiind frecvent nediagnosticata si netratata, fapt cu atat mai grav cu cat sunt studii care arata ca intr-un numar important de cazuri de sinucidere a persoanelor in varsta (pana la 70%) a existat adresabilitate la medicul generalist in perioada ce a precedat gestul autolitic.(3)
Mitul conform caruia tristetea este un dat al batranetei si respectiv ca tulburarea depresiva nu poate fi diferentiata de imbatranirea normala este fals. Spre deosebire de traumele si experientele normale emotionale cum sunt tristetea, doliul, pierderea sau modificari trecatoare ale dispozitiei, simptomele tulburarii depresive au tendinta de a persista si interfera semnificativ cu functionalitatea individuala.
Fenomenologia depresiva cuprinde o serie de manifestari, comune la orice varsta: dispozitia depresiva sustinuta timp de minim 2 saptamani, scaderea interesului sau placerii in activitatile obisnuite, lipsa de energie, fatigabilitate, scaderea increderii si stimei de sine, sentimente de vinovatie excesiva, ganduri recurente de moarte, indecizie, diminuarea evidenta a capacitatii de concentrare, schimbari privind activitatea psihomotorie, tulburari de somn, modificari ale apetitului si secundar ale greutatii corporale.
Exista o serie de factori care pot modifica tabloul general al tulburarii depresive diagnosticate la varste inaintate. Astfel, persoanele varstnice depresive acuza mult mai rar sentimente de tristete, spre deosebire de preocuparile legate de sanatatea fizica si acuzele hipocondriace foarte frecvent raportate de catre acestea. Dificultatile subiective mnezice sunt de asemenea deseori acuzate, fara o concordanta generala cu rezultatele evaluarilor obiective, existand o corelatie semnificativa intre dispozatia depresiva si aceste tulburari de memorie subiective, mai ales in perioada batranetii timpurii (65 -75 ani). Anxietatea acompaniaza frecvent depresia geriatrica, si chiar si atunci cand domina tabloul clinic trebuie suspectata si investigata o depresie subiacenta. Alte fenomene aflate in stransa corelatie cu depresia, care pot masca simptomatologia hipertimic negativa, sunt: apatia si lipsa motivatiei, dementa, disfunctiile cognitive.
Nu sunt inca suficiente date pentru a valida un subtip specific al depresiei la varsta inaintata. Cu toate acestea sunt studii ce identifica o forma distincta a tulburarii depresive geriatrice, caracterizata mai putin prin dispozitie negativa si ideatie depresiva decat prin deficit motivational, dificultati de concentrare, retard psihomotor, disfunctie cognitiva si boli somatice asociate.(1)
O clasificare practica a depresiei la varstnici imparte entitatea in doua mari categorii : depresia majora si depresia non majora.(1) Depresia majora include: episodul depresiv (usor, mediu sau sever), tulburarea depresiva majora si tulburarea depresiva recurenta, iar depresia non majora: depresia minora, distimia, tulburarea de adaptare cu dispozitie depresiva, tulburarea mixta anxioasa si depresiva. (ICD, DSM IV).(4),(5) Ambele categorii presupun riscuri similare, cum sunt sanatatea precara, izolarea, nemultumirea si insatisfactia vietii, si se asociaza cu reducerea activitatii fizice, disfunctie si retragere sociala, mortalitate ridicata.
Din punct de vedere etiologic, exista o balanta intre factorii de risc si factorii de protectie in dezvoltarea depresiei. In mod cert insa, imbatranirea per se nu reprezinta factor de risc pentru depresia majora, asociatiile raportate explicandu-se prin cresterea problemelor generale de sanatate, acesta fiind de fapt adevaratul factor de risc.(1)
            Susceptibilitatea genetica are un rol substantial redus in etiologia depresiei geriatrice, mai ales in cazul in care debutul bolii este tardiv. In ceea ce priveste sexul, femeile sunt mai predispuse la depresie, ceea ce nu se modifica cu inaintarea in varsta, fapt explicat partial de expunerea ridicata la alti factori de risc ai depresiei.(6) Un rol important il joaca starea civila, depresia fiind mai frecventa la persoanele singure, vaduve sau divortate.
Procesul normal de iîmbatranire se asociaza cu scaderea concentratiilor neurotransmitatorilor (serotonina, dopamina, noradrenalina) si a metabolitilor acestora, fapt care ar putea favoriza instalarea fenomenelor depresive, dar care nu este suficient demonstrat inca.
Modificari de structura cerebrala, cum este atrofia cerebrala moderata, pot sa apara in depresie la orice varsta. Se pare ca in ceea ce priveste depresia majora cu debut tardiv s-au evidentiat leziuni la nivelul substantei albe profunde si leziuni subcorticale la nivelul substantei gri. De altfel se stie ca in bolile care afecteaza circuitele subcortico-frontale (Parkinson, Huntington) incidenta depresiei este ridicata.(1)
            Relatia intre factorii vasculari si depresie a fost stabilita de numeroase studii. Hipertensiunea, dezechilibrele lipidelor serice, fumatul, consumul de alcool se coreleaza pozitiv cu depresia. In plus, la varstnici, si hipotensiunea reprezinta factor de risc pentru tulburarea depresiva, probabil mai ales prin hipoperfuzia cerebrala secundara.
Dizabilitatile si handicapurile generate de alte conditii medicale cresc suplimentar susceptibilitatea pentru depresie, in general existand un raport direct proportional intre severitatea acestora si intensitatea fenomenologiei depresive.
Factorii externi de stres cronic concura la instalarea si mentinerea depresiei, intre acestia enumerandu-se: declinul starii de sanatate, scaderea mobilitatii, deficitele senzoriale, declinul functiilor cognitive, probleme majore ce afecteaza membrii familiei, dificultati financiare si maritale, izolarea sociala, dependenta de alte persoane, ingrijirea altor persoane cu boli cronice.
Un alt aspect semnificativ il reprezinta capacitatea de adaptare la evenimentele negative de viata, care apar frecvent in perioada aceasta: pierderea partenerului (doliu), afectiuni somatice acute, imbolnavirea persoanelor apropiate, crizele financiare majore, institutionalizarea, dificultatile de relationare sociale si familiale.
Importanta diagnosticarii si tratarii depresiei geriatrice deriva din impactul acestei boli, prin ea insasi dar si prin riscul pe care il reprezinta pentru o serie de conditii medicale. Astfel, depresia este un factor de risc independent pentru accidentele vasculare, insuficienta cardiaca,neoplazii (probabil prin intermediul afectarii sistemului imunitar), afecteaza negativ prognosticul infarctului de miocard ssi accelereaza declinul general al starii psihice.(7),(8)
            In multe cazuri, depresia este mascata (si de aici subdiagnosticata) de alta patologie psihiatrica care poate domina tabloul clinic. Astfel, anxietatea, tulburarea obsesiv –compulsiva, panica ce apar pentru prima data la varsta inaintata ascund de fapt simptomele unei depresii. Comorbiditatea depresie- dementa se intalneste frecvent in practica psihiatrica, dar, de cele mai multe ori, severitatea deteriorarilor psiho-cognitive si  existenta unor simptome comune celor doua patologii fac dificila diagnosticarea tulburarii depresive.(1)
            Managementul ideal al depresiei geriatrice include interventii pe toate segmentele si aspectele deficitare ale pacientului, cu: asigurarea echilibrului si suportului familial, social, financiar, diagnosticarea si tratarea corespunzatoare a afectiunilor asociate.
In ceea ce priveste sfera psihica, modalitatile de terapie sunt reprezentate în principal de psihoterapie si de tratamentul farmacologic. Psihoterapiile pe termen scurt, mai ales terapia cognitiv- comportamentala si terapia interpersonala, s-au dovedit a fi eficiente, chiar si ca monoterapie. Beneficiul maxim se obtine prin combinarea psihoterapiei cu administrarea medicatiei antidepresive, obtinandu-se efecte pozitive in pana la 80% din cazuri. Dintre clasele de antidepresive, este preferata cea a inhibitorilor selectivi ai recaptarii serotoninei, atat pentru efectul terapeutic cat si pentru efectele potentiale secundare reduse ca frecventa si severitate.(8)

Bibliografie:

   1. Baldwin R.C., Chiu E., Katona C., Graham N. –Guidelines on Depression in Older Peopl, 2003
2. Sion G. – Psihologia varstelor, Ed. Fundttiei Romania de Maine, 2006
3. Older Adults: Depression and Suicide Facts – www.nimh.nih.gov, 2007
4. Lazarescu M.(coord) – Clasificarea tulburarilor mentale si de comportament. Simptomatologie si diagnostic, Ed. All Educational, 1998
5. American Psychiatry Association – Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, DSM-IV-TR, Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, 2003
6. Beekman A.T.,  Copeland J.R., Price M.J. – Review of community prevalence of depression in later life – www.bjp.rcpshyc.org, 1999
7. Grace S.L., Abbey S.E., Pinto R., Shnek Z.M., Irvine J., Stewart D. – Longitudinal Course of Depressive Syptomatology After a Cardiac Event – www.psychosomaticmedicine.org, 2005
8. Mandelli L., Serretti A., Zanardi R., Rossini D., De Ronchi D., Tarricone I., Colombo C. – Antidepressant responsein the elderly – www.medline.com, 200